Mai aprind una…
Mai umplu o foaie
cu litere
lăbărțate
așteptând pe alții…
Sunt mort de foame
și berea nu-mi ține
de-odihnă
dar totuși e bine.
O să îmi iau chitara
după ce-o să-mi alin
măcar setea pântecelui
și o să cânt
pe meterezele
unei cetăți
demult dărâmate,
reconstruită
cu cărămizi noi,
gazon nou
și zgomotul unei
mașini de tuns
iarba…
Începe!!!
Și fața
și gându-mi
zâmbesc împreună
căci voi face
ce-am zis
oriunde aș fi…
Te iubesc, copilo…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...