Mă sting
precum ultima notă
se stinge-n nerostirea
haosului
și fug de ce-i real
căci a sădit în mine
numai vise...
De unde ești?...
De unde vii
înmiresmată
de-atâta lumină
necreată?...
Unde te-ascunzi?...
Care îți e lăcașul?
Iar cheia unde pot
s-o făuresc
în el să intru?...
Rostiri fără de rost
în dimineți cu doruri
acoperite de fulgi albi
de stele
înlăcrimate
de neîmplinirea
unuia de jos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...