Ninge cu fulgi și cu soare
de mărțișor
grăind bucuria copiilor
ce-așteaptă
vreme senină...
...Vine, vine primăvara...
Cândva
mă durea lumina
răsfrântă
în irișii scăldați de
doruri
dar azi
mă dor doar ochii
de nesomn
și de lacrimi vărsate
fără noimă,
îngânate de clapele pianului
ce cântă
o piesă nebun de ușoară
dar grea
pentru degetele mele...
Încă te cânt...
și azi din nou nu vii,
nu poți
să mai naști șoapte
iar vocea tot ți-e stinsă
până te va rosti
cuvântul
ce l-ai zămislit
când vreme încă
nu era...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...