E unu…
Luna se înalță
peste șine
călăuzindu-mi
trenul
din nou
spre capitală…
Gândul
întors spre tine
plânge
îngânând cetăți
și ziduri
pe care au murit
strămoși ROMÂNI:
nu ardeleni,
munteni,
olteni
sau moldoveni:
ROMÂNI…
Așa mă scurg
fără de vise
așteptând
încă o vară
să-mi topească dorul…
În toamnă
vei mai fi?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...