Încă mai simt degetele tale
în palma mea
și mângâierea ta
pe-obrazul drept...
...Dau viața mea...
îngânam împreună
chiar de încă simțeam frica
să nu cumva să fie vis
și să nu intre cineva pe ușă
să ne privească,
să trebuiască să ne despărțim...
Mă odihneam în ochii tăi
și zâmbetul tău
mă învăluia
ca pe un nou-născut
ce-nvață să rostească
lumea...
Dar...
m-am trezit...
și-am plâns la liturghie
că n-ai fost
și că mi-e dor de clipe,
de fantasme,
de lucruri care nu există...
O să mai vii
în visul meu vreodată?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...