În visul meu
îmi spui să am răbdare
și îmi zâmbești
șoptindu-mi
bucăți de cuvinte
născute de
visele tale
încercând să-mi ocrotești
privirea
de noaptea gândurilor…
N-aș vrea să mă trezesc
însă ce spui
nu e dorința ta
cât gândul meu
de-a ne uni…
Și nici nu vreau
să mai visez
căci amăgirea mea
ascunde
rătăcire…
De ești,
ori de nu ești,
de vii
ori de nu vii
tot doare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...