De ce aș scrie despre tine,
Andreea?...
Cine sunt eu?
Doar un amărât,
un cerșetor de suflete,
„un amoureux”
cum spun francezii
care n-o s-ajungă niciodată
„un amant”...
Nu pentru tine...
Și probabil pentru nimeni...
Rămâne doar călugărul nebun
din mine
și nimeni altul
decât Adrian
(asta ca să mai vadă lumea
că „Eu-l liric”
totuși viețuiește
în cineva
care mai sângerează
dacă-i zgârâi
gândul...)
nenorocitul
rătăcit în București
în căutarea cailor
eliberați acum doi ani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...