Mi-e sete…
Ți-am desenat numele…
Am tras cinci linii
și-am furat raze de soare
ca să te scriu
cum ești înscrisă
în cartea vieții:
aici – o linie,
câteva note
îngânate de privirea ta,
două simboluri
și ești gata…
Dar încă-mi este sete,
chiar mai mult
decât la început…
Mi-e dor,
copile…
Îmi e dor de tine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...