E lume multă la Brâncoveanu...
Mă îngrămădesc și eu
la aparate
cu preabunul ger alături
ca să ajung
la cursul de engleză...
Totu-i banal...
Până și cuvintele astea
așezate alandala
precum gândurile
ce-mi însoțesc ființa
în următorul tren
spre Romană...
Nu ești...
În schimb zăresc
câteva titluri
rătăcite
în conserva asta
de suflete lepădate
și le citesc
atras de lipsa unei rime
în polițiști de frontieră
ce dau rest la șpagă...
Tot nu ești...
Ajung în Emmerson
și limba ușii
se-ncăpățânează să rămână-n broască
iar profa
speră la un meșter lăcătuș...
Nu sunt nici eu...
Chiar dacă știu ce are...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...