Un vals macabru aș mai vrea, iubito,
Nebuni să ne-nălțăm pe vremuri
Și să dansăm pe cruci-fum-de-țigară
Să înăsprim mai mult a noastre gânduri
Fracul meu negru să-ți sărute tâmpla
Și rochia-ți îndoliată să îmi fie giulgiu
Să omorâm cristoșii falși din mâna
Ce ne desparte arzându-ne sicriul
Cuvinte-mpuțite să-ți aștern în poală
Și rime-nsângerate de a noastră vină
Sărutul tău ce moartea azi o scoală
Să mi-l așterni pe buze și-mi îngână
Din cel mai negru hău a ta hlamidă
Să mă-ncălzesc cu frunze veștejite
Iar cei ce ne-or privi și-or sta-mpotrivă
Să fie-a dracului cu fețele belite
Crestați de dorul ce arde și-n mine
Și-n râuri de infern prea osândite
Am mai iubit pe vreuna așa cum te iubesc pe tine?
Nu cred să mai fi fost vreodată nemurire
Născută printre gheare de cuvinte…
Nu te-a privit niciUnul cu așa dorință
Căci osul zămislit în putrezire
Nu va putea nicicând să îți respire hoitul
Ce-mi mistuie scadenta zugrăvire…
Un vals macabru aș mai vrea, iubito,
Dar tu ești moartă iar eu nu știu ce-i clipa…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...