Pleci din nou…
Abia-s câteva zile
de când te zării
ultima oară
și-acum
că vine primăvara
pleci din nou…
Inima mea
pompează
vise
de parcă Creatorul
voind să nu mă sting
în van
rostește iar
lumini și umbre…
Nu mă mai tem de cruci…
Ades cărarea mea
se duce printre ele
cercetând uitarea
dar chiar când luna
vrea să lăcrimeze
pășești din nou
pe slove de cenușă…
Atâtea sunt cuvinte
ce aș vrea să-ți spun
că totul se revarsă
și-n urmă
nu rămâne decât
durerea unui pui de rândunică…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...